| Ingerii zdrentuiti isi leapada aripile...si coboara in tumultul pamantean, ascunzandu-si lumina intr-o panza de eleganta si'ntr-un trup arzator. In acest...nesfarsit incomplet strabat desertul insetat al dorintelor neimpartasite. In vise uneori atingem acel loc al pacii unde dorul se termina.Unde lungul drum al nesfarsitilor adormiti ne'ndeamna din raspantii la desteptare. Pedeapsa separarii sfarseste carnagiul inocentilor ,inimile ravasite si chipurile celor care si-au pierdut dragostea. Nimic nu este in viata mai placut decat atingerea si imbratisarea celui care a venit din nesfarsitul vietii sa se intinda linistit in bratele tale.Este ca'ntr-un paradis cand noi permitem sa vina, aici...destinele intamplatoare. Dorintele de putere sunt numai umbre ale acestei iubiri.Ceremonii de chin si pierderi, căci cu cat doresti mai mult cu atat mai mare'i efortul de a avea si de a arunca,cu atat mai mare'i golul din inima ta. |
Orice vietate se zbate sa'si mentina acea memorie a lui, in care flacara iubirii arde oricat de scurt dar atat de stralucitor.Toata indoiala si ura e numai credinta...si iubire suprimata. Incapacitatea de a iubi este mai rea decat orice moarte. Moartea'i numai luntrea ce ne poarta catre... si in...campiile eternei paci. Nici cel mai rau dintre noi nu poate impiedica acest lucru la nesfarsit. Daca fie si numai pentru aceasta mila, eternitatea exista...nu poti face nimic pentru care El sa nu te poata ierta. Vreau doar sa pot rataci prin restul zilelor...in dragoste. Provocand limita care se'ntinde peste timp si schimbare; stergand pentru totdeuna, slabiciunea si stupida frica. Frica,este ceea ce mereu a stat intre mine si cei iubiti. Frica, care a mintit de atata ori a adevarului viata. SUNT ca voi toti o intruchipare a lui Dumnezeu. Toate posibilitatile la nastere ni's date in mainile noastre, cedandu-ne apoi subjugarii si stapanilor nostrii spre ridicol si detentie. Izgonit din castelele de unde noi,precum regii si reginele,domneam asupra lucrurilor din templul inimii. Alungat pe drumurile desarte ale propriele'mi confuzii, condus de amnezie, flamand si singur, in timp ce cei creati pentru a ne servi ne risipesc vinul, mancandu-ne mancarea si razand de ignoranta noastra ce ochii ni'a inchis frumusetii noastre. Niciodata nu-mi voi mai permite sa fiu chinuit de frica, ucigasul iubirii ucigasul vietii. O moarte ne va'ntalni pe toti, indiferent cine suntem...nu putem scapa .Putem doar accepta si 'ntreba: "Cui i s-a'ntamplat? "Dati drumul lanturilor care ne injosesc imaginea. Pamantul nu vorbeste decat flacarilor spiritului. In aceste timpuri in care traim, dansati ca niste bufoni betivi aflati la marginea abisului. Lucruri marete ne sunt la'ndemana. Chiar asteptand, vedem...primele sclipiri ale acestui rasarit pentru care atat de mult i'am asteptat vederea. Aproape m-a doborat...dar nimic nu e de nereparat. Cu adevarat lasati-va acest moment...sa va fie ultima clipa de regret. Lasati-va inima sa vada ca nu ati atins cele mai bune vremuri inca. Nu va mai luati aripile inapoi,...voi cei zdrentuiti si cei cazuti...sa ne ridicam si sa ne'avantam ca si cand nimeni niciodata n'a plecat dintre noi.
Traducere: destovi1
Traducere: destovi1